>
Ieri(marti) frati -miu s-o dus (de fapt l-a dus ticu) la 23 (“23″ este stadionul ” Lia Manoliu “) la atletism . Na, el dorea la box, da’ la imbarligat ticu ca nu e pregatit, ca mai in colo, ca hau ca bau si nu s-a mai dus.

Doua faze importante. Prima, contactul lui cu antrenorul. Un tip mai pispirel asa, pe la 155-160 la vreo patruj de ani, privind in sus la Gabi (Gabi e frati-miu si are 172 cm): “cati ani ai ma?”; Gabi, mai timid de fel, sa nu zic asocial, raspunde nerespirat “trei’shpe”; “cati ma?!!” intreaba, pe jumatate spariat si pe ailalta mirat, antrenoru’; “trei’shpe” repeta Gabi mai tare si mai speriat. Un “aham…” concluzioneaza discutia, “ia hai..treci la incalzire!”.

A doua faza importana, incalzirea-n sine. Antrenoru’ pispiriu il pune pe Gabi sa se incalzeasca alaturi de niste fatuci, si ele venite de curand, deci aflandu-se la acelasi nivel competitional (ha ce tare suna ). O una ii tot arata “uite ma Gabi asa…si faci asa”. Canci comunicare, asta fiind un scorpion d-ala macho , da’ de-i pui o fetita lana el se fleshcaie tot, discuta daca poti cu el. “Uite ma Gabi asa…”, Gabi statea partial intors uitandu-se peste umar la indicatiile fatucii. Nimeni nu-ntelege pozitia asta, ca de vazut il vedea fata, iar pozitia nu putea decat sa-i confere cateva dureri de gat, nimic mai mult, un fel de strutz urban. Pana la urma si-a facut curaj (era si cazu’) si s-a incalzit, a alergat, s-a zbenguit.

Eu n-am fost acolo, da’ mi-a spus tata, care se radea pe el la o distanta considerabila, sa nu-i strice camuflaju’ lu’ Gabi. Ce ti-e si cu astia mici. Las’ ca o sa se faca el mare si o sa si vorbeasca cu lumea!