>Noaptea devin mai melancolic (men-alcoolic n-am voie ca-s pe injectii ), mai sensibil, mai in contact cu mine. Ziua ma uit pe undeva si ma pierd printre ore de agitatie si toate cele, dar noaptea ma iau de unde m-am uitat si mai discut cu mine, ma consult oleaca.

Azi am avut o zi cam de cacat. Nimic nu s-a legat. Conversatiile n-au decurs cum era normal sa decurga, timpul m-a alergat constant, calculatoru’ secretariatului e infect(azi i-am cam luat mortii la plimbare, era si o profa in spatele meu da’ tot l-am “iubit” ), lumea e proasta, lumea profita de prostia altora, de fapt de bunatatea lor (stii cum se zice, ca daca esti baiat bun, esti luat de prost), azi am observat aceste trasaturi ale omului – prostia si speculatia – intr-un mod atat de sincer si simplu incat nu stiam ce sa ma scarbeasca mai repede : fraierii care pun botu’ sau cei care-i prosteau pe fraieri pe fata. O sa scriu intr-un post viitor despre aceasta scena desprinsa cu patentu’ din ” Filantropica “. Pe scurt am avut o zi plina de nervi, scarba, agitatie. M-am mai racorit oleaca’n “Offside”, bineinteles ca nu cu bere, atmosfera a fost de ajuns.

Amu, ca m-am regasit pe ziua asta…ma pierd putin prin ritmurile melodiei “The Scientist” a celor de la “Coldplay”, imi aduc aminte de ” Wicker Park ” si ” Serendipity “, la ideea de iubire, de soarta…cata putere avem noi asupra ei. Ma vad asa…detasat umpic de lumea in care sunt, ma scot cu forta din relatiile cu ei si stau si privesc…copii cu ganduri mari si fara vointa…suflete pierdute-n trecut…speriati de iminent…nu stiu…uneori as vrea s-ajuti si chiar incerci si, din diferite motive esti respins …nu ma refer la tipul de ajutor motivat de ideea unui serviciu inapoi…ci pur si simplu acel impuls ce-l simti pentru cel de langa atunci cand il vezi in cadere. Si vrei s-ajuti si te respinge, el stie mai bine, el drege mai bine, tu nu stii cu adevarat…si-l lasi…si te retragi…de cele mai multe ori ii vezi cum se lovesc si se trezesc speriati ca dintr-un cosmar…si de-acolo …cine mai stie? Si stai sa te gandesti ca ai putut s-ajuti, da’ nu s-a vrut…Stai si iti faci un sir de ganduri care le opresti cu un “am vrut….si, in fond si la urma urmei nici nu e treaba mea” asa ca te postezi linistit in fotoliul tau si privesti acest spectacol al vietii. Evident ca nu-i vezi doar pe cei care cad, dar eu…la ora asta atat vad…izolat de ce nu-i cazu’ sa m-ating, stau si admir acest peisaj ciudat…Vad viata ca o ploaie de oameni inconjurati de probleme…unele mai bizare ca altele, cu diferite cauze, reale sau ireale…un taifun de nesigurante si nelinisti…Is cam satul si sictirit de atatea picaturi…ceru’ nu-i senin de la sine…

Ma retrag in barlog pe sunte de “Nothing else matters – . Ma bucur ca pot sa extrag ce-i bun chiar si din situatii stupide. Sunt mandru de mine!

Viata-i superba…doar sa-i acorzi atentia necesara. Nu cred c-aceste randuri au vreo logica pentru cineva, in afara de mine, da’ e bune s-asa . Inchei cu un “Sabarelu” de la ” Taraful Haiducilor din Clejani”.

No…somn lin…